Ce teste de securitate cere NIS2 și cât de des
OUG 155/2024 nu spune „pentest", ci cere dovada că măsurile funcționează. Diferența dintre scanare și test de penetrare, cadența și dovezile.
De ce vorbește NIS2 despre testare
OUG 155/2024 nu folosește cuvântul „pentest". Textul cere, la articolul privind măsurile de gestionare a riscurilor, „politici și proceduri pentru evaluarea eficacității măsurilor de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică".
Formularea este neutră tehnologic, și de aici vine confuzia. O politică scrisă nu demonstrează eficacitate. Un audit de conformitate verifică dacă ai procedura, nu dacă procedura ține. Singurul mod de a arăta că o măsură funcționează este să încerci să o treci.
În cadrul național CyFun-RO, catalogul CyFun leagă testarea de nivelurile superioare:
- nivelul IMPORTANT (132 de controale) include scanarea de vulnerabilități;
- nivelul ESSENTIAL (212 de controale) include testarea penetrării sistemelor (cerința ID.RA-01.4, prezentă în catalog doar la acest nivel).
Dacă organizația ta a fost încadrată la nivelul ESSENTIAL, testarea de penetrare nu este o recomandare. Este un control pe care auditorul atestat DNSC îl va căuta.
Scanare de vulnerabilități sau test de penetrare
Sunt lucruri diferite și se confundă des, inclusiv în ofertele comerciale. Una nu o înlocuiește pe cealaltă.
Scanarea de vulnerabilități este automată. Un instrument compară versiunile software pe care le găsește cu o bază de date de vulnerabilități cunoscute și raportează potrivirile. Rulează în minute sau ore, poate fi programată săptămânal și costă puțin. Găsește ce este deja documentat public.
Limita ei: nu înțelege contextul aplicației tale. Un scaner nu știe că formularul de resetare a parolei permite enumerarea conturilor, că doi utilizatori din departamente diferite pot vedea aceleași facturi sau că un endpoint intern răspunde fără autentificare pentru că cineva a presupus că nu e accesibil din exterior. Acestea sunt erori de logică de business și nu apar în nicio bază de date CVE.
Testul de penetrare este manual, condus de oameni. Un tester pornește de la un obiectiv (de exemplu „obține acces la datele altui client") și încearcă să-l atingă folosind orice combinație de slăbiciuni găsește. Durează zile, uneori săptămâni, și raportează lanțuri de atac, nu liste de versiuni.
Regula practică: scanarea răspunde la „am software neactualizat?", testul de penetrare răspunde la „poate cineva să intre?".
Ce cadență este rezonabilă
OUG 155/2024 nu fixează o frecvență. În practică, ce rezistă la un audit:
- scanare de vulnerabilități: lunar sau la fiecare livrare în producție, automatizat;
- test de penetrare: anual pentru sistemele expuse public, plus după fiecare schimbare majoră de arhitectură;
- retest după remediere: obligatoriu, altfel nu ai dovada că problema s-a închis.
Ultimul punct se ratează cel mai des. Un raport de pentest cu 14 constatări și nicio dovadă de remediere îi arată auditorului că ai testat și ai ignorat rezultatul. E mai rău decât să nu fi testat, pentru că demonstrează că știai.
Ce păstrezi ca dovadă
Pentru dosarul de conformitate, raportul în sine nu este suficient. Păstrează:
- scopul convenit înainte de testare: ce sisteme, ce medii, ce perioadă. Un raport fără scop documentat nu arată ce a rămas netestat;
- raportul brut, cu severități și pași de reproducere;
- decizia pentru fiecare constatare: remediat, acceptat ca risc sau compensat prin alt control. O constatare acceptată este o decizie legitimă dacă e semnată de cineva cu autoritate;
- dovada de retest pentru tot ce a fost marcat remediat.
Aceste patru elemente transformă un test într-un control, și un control în ceva ce poți arăta.
Unde se face testarea în interior și unde nu
Scanarea de vulnerabilități se automatizează intern fără probleme: un instrument configurat o dată și lăsat să ruleze.
Testul de penetrare e mai greu de ținut în casă, din două motive. Primul este independența: echipa care a construit sistemul are aceleași presupuneri ca sistemul și testează în jurul lor fără să observe. Al doilea este că un auditor atestat va întreba cine a testat, iar un test făcut de autorul codului cântărește mai puțin.
Dacă externalizezi, alegerea furnizorului devine ea însăși o decizie de conformitate, pentru că acel furnizor intră în lanțul tău de aprovizionare și cade sub cerințele NIS2 de securitate a furnizorilor. BetterQA face testare de securitate și QA din Cluj-Napoca, cu certificări ISO 27001, ISO 9001, ISO 14001 și ISO 13485.
Pe scurt
NIS2 nu cere un test de penetrare pe nume, cere dovada că măsurile tale funcționează. Scanarea automată și testarea manuală răspund la întrebări diferite și nu se substituie. Iar dovada nu este raportul, ci scopul, decizia și retestul din jurul lui.
